Editorial

Voi, bloggerii, câte sticle de vin credeţi că aţi vândut cu articolele voastre?

Cine are impresia că bloggereala de vin în Romania este o sarcină uşoară, se înşala amarnic. Credeţi-mă pe cuvânt, am activat aproape 10 ani de zile în această sferă şi m-am lovit de situaţii dintre cele mai ciudate, enervante şi lipsite de orice logică. Nu este deloc uşor să îţi menţii statutul de “independent” , într-o lume în care cei mai mulţi au preferat să joace în horă cu “duşmanul”. Ei bine, întrebarea din titlu a fost una dintre cele care s-au repetat în mod obsesiv. Aşa că, în stilul meu direct şi fără ocolişuri, voi încerca să aduc lămuriri suplimentare celor care încă mai preferă să patineze pe gheaţă subţire.

Măi, dragă producătorule sau comerciantule sau oricine ai fi, eu cred că îţi scapă multe în ceea ce priveşte bloggereala de vin. Acum vorbesc doar despre mine, nu adun toţi bloggerii în aceeaşi oală. Îmi permit să-ţi reamintesc faptul că umilul şi obişnuitul blogger de vin scrie, în primul rand, din pasiune pentru obiectul “muncii”. Apoi orice părere exprimată pe al său blog trebuie luată ca atare, adică una proprie şi personală despre un vin sau altul. Pentru că tu vezi lucrurile doar în alb şi negru sau, mai bine zis, doar în cifre şi teorii de marketing. Apoi, dumneata poţi folosi informaţia de pe al meu blog după cum îţi dictează inima, ahh, scuze – interesul – am vrut să spun.

Vorbim despre o pagină publică şi îmi asum starea de fapt, trăim într-o societate liberă, măcar în teorie; îmi poţi posta impresiile pe reţele de socializare, pe cine ştie ce site-uri, poţi face grafitti pe garniturile de metrou, nu mă intereseaza. Este fix treaba ta, este afacerea ta, faci cum crezi de cuviinţă. Bine, o întrebare înainte n-ar strica dar este OK şi dacă nu o faci, măcar să dezvălui sursa informaţiilor. Dar, te rog eu insistent, nu mă face pe mine direct responsabil de propriile tale eşecuri şi nu încerca să arunci ratonul mort în curtea mea. Şi te mai rog să-ţi iasă din cap, odată pentru totdeauna, acest tip de întrebare aberantă şi hilară de-a dreptul. Eu nu scriu să-ţi vând sticlele de vin “premium”, capisci? Pentru asta ai angajat o armată de maeştri în ale marketing-ului, dar care par că se pricep la orice altceva, numai la cum să-ţi vândă operele de artă nu. Din câte am observat, domnii, doamnele sau domnişoarele în cauză se preocupă de aspecte frivole, de multe ori poluându-mi simţul vizual, mai ales pe o anumită reţea de socializare. În concluzie, insist încă o dată să adresezi întrebarea respectivă tovarăşilor din propria curte.

Ah, da, şi încă ceva: să nu-ţi închipui vreodată că, dacă m-ai chemat o dată sau de două ori la crama ta high-tech şi m-ai cinstit, asta mă transformă în sclavul tău pe viaţă. Îmi voi asuma libertatea de a semnala nereguli despre vinul tău, atunci când este cazul, chiar dacă o fripturică şi câteva sticle de vin ţi-au creat impresia falsă că îţi voi pupa tălpile pe vecie. Hai, îţi urez “succesuri” nebănuite în vânzări, măi dragă…