Tot răsfoind file din cele mai obscure cătune ale memoriei personale, mi-am amintit de un articol mai vechi, apărut în revista Forbes România. Din păcate, articolul nu mai este disponibil online la momentul actual, deci va trebui să mă credeţi pe cuvânt atunci când vă spun că a existat la un moment dat. Iar subiectul este ȋncă de actualitate, deoarece există destui iubitori de vin care pot avea impresii greşite despre anumite subiecte din acest fascinant univers. Este şi unul dintre motivele pentru care ȋmi place să intru ȋn scenă, ȋncercând să corectez anumite informaţii eronate şi strecurate ȋn diversele surse de media.
Revenind la articolul cu pricina, materialul se intitula: ”Cu cine ȋmparte gloria cel mai scump vin roşu din lume?”, şi ne prezenta informaţii detaliate despre Petrus şi unul dintre vecinii săi de seamă, Chateau Le Bon Pasteur.
Chiar dacă articolul conţinea şi alte informaţii greşite despre Petrus, voi insista doar asupra titlului, cel care conţine sintagma “cel mai scump vin roşu din lume”. Oare aşa să fie? Ȋntr-adevăr, Petrus se află în topul celor mai scumpe vinuri din lume dar NU este cel mai scump. Un singur exemplu îmi vine automat ȋn minte: Romanee-Conti de la DRC.
Un vin produs în cantităţi mult mai mici decât Petrus şi, probabil, cel mai exclusivist din câte există pe această planetă. Alte exemplare, care sunt ȋn mod constant peste Petrus la nivel de preţ, includ nume ca Egon Muller şi Leroy. De remarcat şi faptul că Petrus atinge preţuri foarte mari doar pentru anumite recolte, nu se află constant la un nivel care să-l propulseze automat nici măcar ȋn top 3, să zicem. Nici chiar ȋn cadrul licitaţiilor, Petrus nu ajunge pe cele mai înalte culmi ale preţului. Sunt cazuri când şi Le Pin, un alt vin ultra-exclusivist din Pomerol, se vinde pe bani mai mulţi. Ȋn plus, treaba cu “cel mai scump vin” este relativă şi ţine de foarte mulţi factori din piaţă.
Acestea fiind spuse, recomand mereu o atenţie mai mare la astfel de detalii, înainte de a veni cu asemenea pretenţii declarative. O verificare suplimentară a informaţiei este obligatorie în jurnalismul făcut ca la carte.
