Editorial

De ce nu apreciez vinurile rose?

Sau, mai bine zis, pe cele mai multe dintre ele. Ca de obicei, există şi unele excepţii de la regulă, dar despre ele voi aminti ceva mai ȋncolo.

Ȋncă de la ȋnceputurile aventurii mele ȋn lumea vinului, am avut o reacţie adversă la exemplarele de tip rose. Am ȋncercat de multe ori să ȋmi ofer explicaţii profunde cu privire la această stare de fapt, dar nici acum nu pot spune exact de ce nu mă dau deloc ȋn vânt după astfel de vinuri. Cel mai simplu ar fi să spun că nu ȋmi plac, dar nu ar fi cea mai adevărată pretenţie din partea mea.

Unele chiar ȋmi plac, deci trebuie să fie altceva la mijloc. De fapt, cred că nu ȋnţeleg ideea unui “hibrid” ȋntre vinul alb şi cel roşu. Pentru că aceasta este viziunea mea asupra unui rose; nici albă, nici neagră, să fie ceva gri la mijloc. Iar de cele mai multe ori, această cale de mijloc nu prea are sorţi de izbândă. Este ca şi cum cineva ajunge la o intersecţie şi nu are habar ȋn ce direcţie ar trebui să se ȋndrepte.

Un alt motiv ar fi că, in cazul multor vinuri ȋncercate de mine, nu reuşesc să scap de o acută senzaţie de “artificial”. Simt că ceva este ȋn neregula, că ceva nu se leagă aşa cum ar trebui şi că totul pare forţat sa ia naştere printr-o cezariană. Ȋncă există multe rose-uri care etalează arome de bomboane, de lac de unghii sau de vată de zahăr. Nu pot ȋnţelege cum sunt şi destui consumatori care apreciază astfel de iz-uri artificiale. Dacă mai adaugi ȋn ecuaţie şi nivelul mare de alcool ȋn cazul unora, rezultatul este unul dezastruos de-a dreptul.
Ȋntr-adevar, există şi vinuri rose care ȋmi plac.

Cele mai grăitoare exemple ar fi cele produse de R. Lopez de Heredia sau cele care provin din Bandol. Dar aici vorbim de filosofii şi metode complet diferite de ceea ce se ȋntâmpla la nivel “comercial”. De la noi, apreciez eforturile depuse de Oliver Bauer la Prince Ştirbey şi Crama Bauer sau de Balla Geza (ȋn trecut, cel puţin). Dar cam aici se opreşte disponibilitatea mea de a accepta un rose ȋn viaţa mea. Dar nu este necesar să-mi băgaţi ȋn seamă angoasele existenţiale, consumaţi ȋn continuare după cum vă dictează papilele personale şi totul va fi bine.