Lumea vinului autohton a început anul cu o ştire conform căreia mai multe vinuri româneşti, 41 mai exact, au fost trimise către evaluare ȋn SUA. De către cine au fost evaluate, vă ȋntrebaţi? Mark Squires este numele lui, un critic de vinuri cu vechi ştate de serviciu ȋn domeniu şi care, la momentul actual, lucrează pentru RobertParker.com.
Citez din sursa vinul.ro: “În total, 41 de vinuri au primit evaluări (20 roșii, 2 rose, 19 albe), toate de la 84 de puncte în sus, între care trei de 90 de puncte (unul, chiar 90+) și trei de 89 puncte.”
Bun, să trecem acum la o scurtă analiză a situaţiei şi voi ȋncepe cu partea pozitiva a acestei poveşti. Chiar şi pentru unul ca mine, care nu suportă acest sistem de punctare a vinurilor, vestea ȋn sine este ȋmbucurătoare. De ce spun asta? Este simplu, ţinând cont de reputaţia cvasi-inexistentă a vinului românesc la nivel internaţional, o asemenea situaţie nu poate decât să contribuie pozitiv la imaginea nu foarte grozavă de care aminteam. Nici nu mai contează foarte mult rezultatele, este bine şi chiar surprinzător pentru mine că un număr destul de mare de vinuri neaoşe au trecut oceanul pentru a fi analizate.
Ȋn schimb, aş dori să aduc ȋn discuţie şi unele aspecte care m-au făcut să zâmbesc oarecum ironic. Ȋn primul rând, trei vinuri de 90 de puncte şi trei de 89 de puncte, dintr-un total de 41, nu mi se pare o mare victorie şi nici un motiv de mare laudă, cu tot entuziasmul de moment pe care ȋl putem afişa. Asta ne arată că, din punctul de vedere al unui critic internaţional, mai avem foarte, foarte mult de muncă până să ajungem la nivelul altor ţări producătoare din această lume.
De exemplu, unul dintre vinurile notate cu 90 puncte a fost Feteasca Neagră Guy de Poix, de la SERVE. Ținând cont de preţul cerut aici, undeva pe la 30-35 Euro dacă ţin bine minte, nota respectivă este una destul de mediocră. Gândiţi-vă că multe vinuri de prin Spania, Lumea Nouă sau mai ştiu eu de unde, sunt notate constant cu peste 90 de puncte, la preţuri mult mai mici decât exemplarul nostru.
Ȋn al doilea rând, nu ştiu exact pentru cine sunt relevante aceste note şi, mai ales, cât de relevant este Mark Squires ȋn acest caz. Ştiu că menţiunea “puncte Parker” este folosită intens ȋn scopuri de marketing, iar multor consumatori li se induce subtil ideea că vinurile respective chiar au fost punctate de Parker. Dar, ghinion, avocatul nostru favorit din Maryland s-a retras de foarte mulţi ani din branşă. Presupun totuşi că, oricum, de la un anumit punct ȋncolo, nici nu mai contează pentru mulţi cine acordă punctele, doar ideea per se devine relevantă.
Chiar şi aşa, vorbim aici de un număr foarte mic de consumatori care au idee despre ceea ce reprezintă aceste cifre pompoase, aruncate de multe ori ostentativ pe sticlele multor vinuri.
Trecând peste toate acestea, nu putem decât spera că din ce ȋn ce mai mulţi producători vor face paşi similari celui de mai sus. Pentru că reputaţia adevărată se câştigă printr-o expunere largă şi care ar trebui să vina din partea producătorului. Nu cum aşteaptă mulţi de pe la noi să vină muntele la Mahomed.
