EditorialȘtiriVinuri

Două vinuri de ”ducă-se pe gât”

Vă mai amintiţi cum este să bei un vin din pură plăcere, fără a fi forţat să-i cauţi tot felul de chichiţe tehnice şi filosofice? Ei bine, iată două astfel de vinuri interesante, încercate ȋn ultima vreme: unul italian şi altul spaniol. Ambele sunt importate la noi, se învârt undeva ȋn jurul sumei de 50 lei/sticla şi oferă două abordări stilistice complet diferite.

Scaia Garganega/Chardonnay

Acest vin este produs de Tenuta Sant’Antonio, un nume important ȋn zona Veneto. Cupajul este unul destul de exotic, mai ales pentru consumatorii noştri: Garganega (soiul de baza pentru Soave) şi Chardonnay. Ce am descoperit în pahar? În primul rând, am fost luat pe sus de un mix extrem de intens de note florale (iasomia fiind vioara întâi) şi fructe tropicale. Gustativ, atac în forţă, corpolent, dar şi o aciditate excelentă, care vine să echilibreze densitatea fructului.

Finalul este incredibil de “zemos” şi de persistent. Cu toate că nu sunt un mare fan al acestui stil ultra-modern, nu am respins niciodată acele vinuri care sunt gândite cum trebuie în contextul respectiv. Iar Scaia este una dintre excepţii; pentru că intensitatea extremă şi conglomeratul super-concentrat sunt dublate de prospeţime şi suculenţă maxime. Un mare plus este şi nivelul decent de alcool: 12,5%. Dacă ar fi sărit de 13,5%, acest vin ar fi devenit, probabil, încă un lichid greu de digerat şi pierdut în banalitate.

Javier Sanz Verdejo

Din câte se pare, Javier Sanz este un producător cu mare pedigree ȋn Rueda, patria soiului Verdejo. Ei bine, spaniolul s-a dovedit a fi un exemplar cu o abordare complet diferită de cea a italianului. La fel de direct ȋn exprimare, dar mult mai reţinut, atât olfactiv cât şi gustativ. Fructe verzi, flori de primăvara, o densitate suavă a fructului şi tone de prospeţime citrică pe final.

Foarte uşor de băut şi companionul perfect al unei zile toride de vară. Aş bea oricând aşa ceva în detrimentul unui rose, de exemplu. Foarte bine gândit şi echilibrat pentru ceea ce se doreşte a fi. În concluzie, două vinuri diferite ca filosofie şi stil, dar care deţin din plin un element de consum rapid, de-a dreptul periculos. Nu de alta, dar te poţi trezi pe nesimţite că mai deschizi o sticlă, şi încă una…