Discuţiile cu privire la necesitatea punctării vinurilor au fost mereu extrem de aprinse. Atât ȋn blogosfera autohtonă, dar şi pe la experţii din afara bulei noastre mult iubite. Atâtea gusturi ȋn materie, atâtea păreri, cum este şi normal. Cei care mi-au urmărit părerile exprimate de-a lungul timpului, ȋmi cunosc părerea despre subiect. Nu mi-am schimbat-o şi nu mi-o voi schimba vreodată.
Dar acum nu doresc să-mi ȋnşir toate gândurile personale despre puncte. Tot căutând poveşti interesante, am dat de ceva care m-a lăsat puţin perplex. Personajul principal este, din nou, Robert Parker. Chiar dacă nu mă ȋncântă deloc sistemul său de notare, am avut mereu un respect deosebit pentru opiniile sale. Până la urmă, chiar dacă s-a retras oficial de ani buni din branşă, ȋncă ȋl consider ca fiind cel mai influent critic de vin al planetei. Totuşi, mister Parker a avut şi unele momente ȋn care s-a comportat cel puţin dubios. Atât ȋn ceea ce priveşte unele vinuri analizate, cât şi anumite situaţii ȋn care ȋşi pierde orice urmă de credibilitate.
Şi ajungem la povestea cu pricina. Pe de o parte, ȋl avem pe avocatul nostru favorit din Maryland. De cealaltă parte avem un vin celebru, Chateau de Beaucastel. Anul 2007. La momentul lansării campaniei en primeur, s-a anunţat cu surle şi trâmbiţe că Parker a notat vinul respectiv. Dar, statţi puţin, surpriză: avocatul nostru nici nu a gustat vinul, asta chiar după spusele sale! Păi şi atunci, de unde a apărut nota respectivă? După spusele aceluiaşi Parker, se pare că a degustat totuşi ceva; ȋn speţă, vinuri din cele 13 soiuri individuale care intră ȋn componenţa finală a produsului finit.
Asta ȋnainte ca amestecul să fie realizat. Şi uite aşa, Chateau de Beaucastel 2007 a fost binecuvântat cu un scor preliminar de 93-95 pct, fără ca măcar vinul să fie “asamblat”.
Ajungând ȋn timpurile noastre, o practică oarecum asemănătoare este folosită de foarte mulţi comercianţi de vinuri, ȋn special. Doar că de data aceasta, Parker nu prea mai are nici un amestec, ȋn afara faptului că numele său a devenit sinonim cu un sistem de punctare. Un aspect de care se profită mereu, ȋntr-un mod cât se poate de intenţionat, prin folosirea sintagmei “puncte Parker”. Astfel, foarte mulţi consumatori sunt oarecum induşi ȋn eroare, lăsându-se impresia că acele vinuri chiar au fost degustate de către Parker. Ca fapt divers, omul nostru faimos s-a retras de ani buni din viaţa publică şi oficial nu mai publică recenzii de vin. Acele note care apar la vinuri oarecum recente sunt oferite de altcineva, care lucrează pentru Wine Advocate, adică platforma pe care Parker a ȋnfiinţat-o cu mulţi ani ȋn urmă.
Ȋn concluzie, ȋncercaţi să cumpăraţi vin, nu puncte. Aşa se pierd ȋn ceaţă multe vinuri care merită atenţia voastră, dar al căror singur ghinion este acela de a nu avea ataşat un scor de 90+ ȋn dreptul lor.
