Ȋncă din vremurile când eram un simplu copil crescut ȋn zilele de sfârşit ale Epocii de Aur, un virus “nociv” m-a urmărit tot timpul: mania de a colecţiona diverse lucruri, care mai de care mai ciudate. De-a lungul timpului, am trecut prin multe faze ale acestei boli grele, dar care mi-a permis să evadez ȋn acea lume ȋn care simţeam nevoia acută să ma aflu. Am colecţionat tot felul de “banalităţi”: bilete de tren (mai ales dintre cele colorate, pentru cei care-şi mai aduc aminte de acele vremuri), etichete de bere, bilete de loz ȋn plic necâştigătoare (da, da, intr-atât de ciudat eram); după o vreme, a venit timpul gumelor cu surprize – fotbalişti, actori, celebrele Turbo, cu maşini de tot felul; bineȋnţeles, nu puteam rata mania timbrelor, casa mea fiind plină de clasoare. Ȋn fiecare duminică, eram prezent la Casa Armatei din Galaţi, pentru a cumpăra sau a face schimb de timbre cu alţi colecţionari. Au fost vremuri frumoase, acum au ramas doar jocurile video…
Astfel că pasiunea pentru vinuri a venit cât se poate de natural ȋn cazul meu. Odată cu ea, a renăscut şi virusul colecţionării că, deh, ce iubitor de vinuri nu visează măcar la câteva sticle mai deosebite ȋn colecţia sa? Ȋntotdeauna m-am ȋntrebat şi am fost ȋntrebat, ce anume mă determină să cheltui atâţia bani pe câteva sticle cu “suc de struguri fermentat”? Am ȋncercat să dau un raspuns logic, dar nu prea a funcţionat. Nici acum nu ştiu exact care este motivul, dar ceea ce ştiu sigur este că ţine de efectul virusului mai sus-amintit. Doar cei care au trecut sau trec prin astfel de faze, pot ȋnţelege obsesia colegilor de breaslă. Bineȋnţeles, raţiunile financiare te ȋmping de multe ori să fii cumpătat, să alegi cu grijă anumite sticle de vin. Dar, de multe ori, nu ȋmi iese pasenţa. Periodic, ma loveşte acea dorinţă nebună şi inconştientă de a “irosi” sume destul de mari pe vinuri, doar pentru a-mi satisface curiozitatea. Este un risc, dar ȋn acele momente, pur şi simplu nu-mi pasă. Trecând peste toate acestea, cred că pasiunea pentru vin poate fi rezumată simplu, parafrazând-o pe Maya (interpretată magistral de Virginia Madsen), din filmul Sideways. Fiind ȋntrebată ce anume a determinat-o să intre ȋn lumea vinului, după ce expune mai multe motive, ȋncheie scurt, dar la obiect:
“And it tastes so fucking good!”
