Mereu am fost şi voi rămâne un admirator neconditţionat al vinurilor create de Oliver Bauer. Atât la Ştirbey, cât şi sub acoperişul cramei Bauer. Din păcate, sunt destui care nu prea ȋnţeleg astfel de vinuri şi este oarecum de ȋnţeles; stilul nu este unul comercial şi, cel mai important, foarte multe exemplare necesită mulţi ani de adormire pentru a se manifesta ȋn mod plenar. Dacă vă gândiţi ȋn primul rând la cele roşii, vă ȋnşelaţi; după umila mea părere, cele mai intrigante vinuri ajunse la maturitate, care ies de pe mâna lui Oliver, sunt cele albe.
Cuvântul de ordine ȋn cazul acestui Sauvignon este unul singur: verde. Ȋntreg ansamblul ȋţi lasă această impresie, dar nu vă gândiţi la ceva negativ, ba din contră. Totul se ȋnvârte ȋn jurul simplităţii, purităţii şi a unui vin neforţat sau injectat cu diverse drojdii aromate şi frumos mirositoare, care să-ţi mute nasul din loc. Mai pe scurt, este un vin necomercial, cel puţin ȋn accepţiunea modernă a termenului.
Caise uşor necoapte, zarzăre, fructe albe, cârcei şi frunze de viţă, agrişe şi flori de soc. Gustativ, se continuă linia “verde”, fruct pur fără briz-brizuri, atac iniţial rotund şi elegant, aciditate puternică si uşor metalică, final mediu cu uşoare note de caisă şi piersică. A doua zi, vinul devine şi mai bine integrat, dezvoltând arome florale foarte plăcute. Are ȋncă potenţialul de a rămâne destulă vreme pe un platou optim de consum.
Un stil probabil unic pe la noi, nu mai ştiu alt Sauvignon Blanc realizat ȋn acest fel. Evident, ȋn afară de Vitis Vetus, cel care are o precizie ȋn plus la capitolul exprimare. Dacă vă aflaţi ȋn căutarea unui vin plin de arome exotice, gras şi corpolent, staţi deoparte. Nu veţi găsi aşa ceva ȋn acest caz.
