Lopez de Heredia nu face vinuri pentru toată lumea, la fel cum metodele sale ultra tradiţionale se detaşează complet de schema binecunoscută azi: vinuri moderne şi accesibile imediat, lansate cât mai rapid ȋn piaţă şi strategii agresive de marketing. Totul pentru a vinde cât mai mult şi ȋntr-un timp cât mai scurt. Trebuie să mai precizez că acest Vina Tondonia Blanco este, de fapt, o variantă entry level ȋn gama respectivă şi că 1984 a fost o recoltă de slabă calitate ȋn Rioja, ba chiar mediocră. Şi să nu uităm că aceste vinuri sunt realizate intenţionat ȋntr-un stil uşor oxidativ, care aminteşte de Jerez. Ce a rezultat?
Culoare galben-auriu intens şi strălucitor. Nasul este foarte intrigant, aşa cum mă şi aşteptam, de altfel. Debutează cu note oxidative, care amintesc de un cognac fin, nuci arse şi miere. Dar, odată ce aerul ȋşi face treaba, din pahar ȋncep să iasă la suprafaţă aluzii de fructe uscate şi confiate (caisa este vioara intâi), ananas şi citrice. La un moment dat, apar meteoric şi senzaţii de hidrocarburi, dar foarte fade şi ȋnlocuite imediat de note florale. Câtă complexitate pentru un entry level, un vin care te face să duci mereu şi mereu paharul la nas. Gustativ, avem un atac iniţial ȋn forţă, vinul oferind o senzaţie aproape vâscoasă ȋn mijloc. Fructele uscate ȋşi fac simţite din nou prezenţa, concentraţia aromelor este ireală; dar, spre final, vinul virează ȋntr-o cu totul altă direcţie, una dominată de prospeţime şi note citrice care vin ȋn valuri. Aciditatea este şi ea ireală pentru un alb cu 35 de ani la bord, iar finalul este marcat de nuanţe de coajă rasă de lămâie şi aluzii uşor condimentate. Post gust extrem de lung şi persistent.
Aş putea vorbi mai mult despre acest vin, dar prefer sa mă opresc aici. Este păcat că nu avem parte mai des de astfel de exemplare ȋn piaţă, venite parcă din altă dimensiune.
