Mi-aş fi dorit să fiţi la faţa locului când am turnat acest vin ȋn pahare şi să observaţi reacţiile celor prezenţi. Pentru că lichidul respectiv ne-a luat ca din oală, nu bănuiam defel că ne va aştepta o furtună plină de fruct ȋn pahar.
Dopul a ieşit într-o bucată, inundat cu lichid, dar ȋn stare bună. Prima oară, am mirosit vinul direct din sticlă şi am ridicat intrigat din sprâncene. Prune ca la balamuc. Hopa, ȋmi zic, şi mă mai uit ȋncă o dată pe etichetă: scrie clar, 1978. Torn ȋn pahare şi un rubiniu sănătos se revarsă ȋnăuntru. Bordurile cărămizii sau maronii care să indice gradul de maturitate nu prea sunt de găsit.
Nu mai spun că peste vreo jumătate de oră de respirat, culoarea vinului a devenit aproape opacă. Olfactiv este proaspăt de-a dreptul şi musteşte de fruct: afine, prune, vişine şi cireşe negre. Incredibil pentru o asemenea vârstă. Cu timpul, au apărut şi arome terţiare de tutun, piele şi cedru, dar aceste nuanţe nu au preluat nici o clipă controlul, fructul rezistând cu brio ȋn linia ȋntâi.
Gustativ, se continuă linia olfactivă, fructul este din nou la datorie, ȋnvăluie absolut toate regiunile gurii. Atacul este direct şi fără milă, aciditatea la cote ȋnalte şi taninurile extrem de fine sunt aproape complet integrate. Final lung, dominat de note de vişine şi condimente uscate.
Pariez pe oricât că, într-o degustare ȋn orb, exemplarul de faţă ar păcăli şi pe cei mai experimentaţi. Pur şi simplu, nu te gândeşti nici o clipă că ceea ce vezi, miroşi şi guşti poate avea o asemenea vâstă ȋn spate. Da, a fost o experienţă hedonistă, cu toate că urăsc termenul. Iar ȋn acea seară, m-am gândit tot timpul cum o fi fost vinul acesta ȋn tinereţe. Probabil o adevărată bombă de fruct, care trăgea cu toate tunurile din dotare…
