Ah, Pomerol. Un tărâm legendar printre ȋndrăgostiţii de Bordeaux şi petecul de pământ care oferă unele dintre cele mai râvnite vinuri ale planetei (să nu mai spun şi printre cele mai scumpe). Nume ca Petrus, Lafleur, Le Pin, Trotanoy, La Conseillante au ajuns adevărate trofee printre amatorii de rarităţi.
Spre deosebire de Medoc, unde Cabernet-ul este rege, ȋn Pomerol, predomină Merlot, un soi care a devenit sinonim cu această zonă şi care a stabilit standardul de urmat ȋn alte regiuni viticole din lumea largă.
Un alt aspect definitoriu pentru regiunea ȋn cauză, şi care vine ȋn contrast aproape flagrant cu Medoc, este dat de suprafaţele foarte reduse pe care le au la dispoziţie producătorii de aici.
Chateau Beauregard face parte din eşalonul “secund”, dar asta nu ȋnseamnă că nivelul de calitate este neapărat unul mai scăzut. Vorbim doar de prestigiu şi de rezonanţa numelui, care nu se află la acelaşi nivel cu cei enumeraţi mai sus. Printre cunoscătorii zonei, Beauregard se bucură de o atenţie binemeritată, iar preţurile au rămas la un nivel decent. Printre altele, se pare că recolta 1985 a produs aici un vin care, ȋn timp, a atins chiar un statut oarecum legendar.
Ținând cont de vârsta extrem de onorabilă la care a ajuns acest Beauregard 1966, vinul s-a prezentat admirabil. 1966 nu a fost cea mai grozavă recoltă pentru cei din Pomerol şi St. Emilion, dar se pare că Beauregard a reuşit să producă un vin foarte solid.
Olfactiv, prezintă arome tipice de ȋnvechire, cu puternice note balsamice, fructe uscate, aluzii tomnatice şi, după o vreme, cu adieri de tutun aromat. Am aplicat o oxigenare lentă de circa 1 oră şi jumătate, timp ȋn care vinul a ajuns la echilibrul mult dorit.
Gustativ, am fost prins puţin in offside, deoarece concentraţia fructului s-a prezentat mult peste aşteptări; o textură aproape uleioasă, o aciditate perfect integrată şi chiar un rest taninos pe final. Postgust cu note dulci de fructe uscate, care zăbovesc destulă vreme pe papile.
Este indicat să nu aveţi aşteptări exagerate de la astfel de vinuri vechi pentru că, atunci când veţi da peste o sticlă cu adevărat ȋn formă bună, satisfacţia va depăşi, cu siguranţă, aşteptările. Şi nu uitaţi, norocul este un factor esenţial ȋn acest joc plin de riscuri.
