EditorialVinuri

De ce sunt iubitor de Beaujolais?

De ce am ajuns să iubesc Beaujolais? Cei mai mulţi au auzit de Beaujolais doar prin intermediul infamului Nouveau. Nu vă faceţi griji, situaţia este aceeaşi peste tot, nu doar aici ȋn landul mioritic. Dupa cum spuneam, ȋn afară de Nouveau, nu se ştiu prea multe despre Beaujolais. Ei bine, “Bojo” (aşa cum este alintat ȋn lumea vinului) ȋnseamna mult mai mult decât Nouveau. Pentru mine, este clar că acest Nouveau a avut o contribuţie uriaşă la aruncarea ȋn ȋntuneric a regiunii. Cu toate că este un instrument de marketing de succes, a avut şi un efect devastator: vinurile adevărate şi serioase de aici au fost date uitării, având parte doar de menţiuni disparate sau fiind apreciate doar de către maniacii aflaţi in căutare de altceva.

Pentru că, atunci când ajungi ȋn zona Cru Beaujolais, totul se schimbă radical. Aici, ȋn cele 10 zone desemnate Cru, stă inima fiului sărac şi alungat al Burgundiei. Aici se face vin serios, cu potenţial ridicat de ȋnvechire. Aici, soiul Gamay se exprimă la adevăratul potenţial, chiar dacă nu atinge nivelul de complexitate şi faimă al unui Pinot Noir. Aici veţi găsi producători care ȋmbină tradiţionalul cu modernismul, fără a ştirbi câtuşi de puţin din caracterul şi specificul regiunii. Pentru admiratorii vinului “natural” sau “bio”, aici se pot găsi printre cele mai reuşite exemplare ȋn aceste categorii. Doar vă invit să ȋncercaţi vinuri produse de Jean Claude Lapalu şi Marcel Lapierre, şi veţi ȋnţelege ce ȋnseamnă să ai cu adevarat know-how ȋn departamentul “natural” al vinului. Indiferent de stilul de vinificaţie, aici nu veţi găsi bombe moderne de fruct, concentraţie uriaşă şi niveluri insuportabile de alcool. Aici veţi ȋntâlni mereu acelaşi vin foarte uşor de băut, proaspăt, de cursă lungă, dar capabil de complexităţi nebănuite dacă i se acordă timp. De fapt, cei care au ȋncercat exemplare mature, ajung mereu la aceeaşi concluzie: un Gamay matur este aproape similar ȋn exprimare cu un Pinot Noir matur.

Bineȋnţeles că voi reveni mereu la obsesia mea legată de Bordeaux şi, mai nou, Burgundia, dar sunt momente ȋn care ȋmi doresc ceva inedit. Ȋmi place riscul şi ȋn asta cred că stă frumuseţea vinului. Doar ȋn acest mod se pot descoperi minunăţii pe care le-ai ignorat cu graţie ȋn trecut. La fel de adevărat este că te poţi lovi de o dezamăgire cruntă. Dar să nu ne gândim la asta acum şi să fim optimişti. Şi să nu uităm că nici o regiune viticolă din lume nu este ocolită de ceea ce am subliniat mai sus. Indiferent de numele pe care-l poartă sau de prestigiu.