File din istoria vinului: Chateau Beausejour (Becot) 1970 Saint-Emilion
Uneori, se întâmplă ceva ciudat şi oarecum paradoxal, cel puţin în cazul meu: atunci când sunt pus în faţa unui vin deosebit, mă aştept să scriu zeci de rânduri despre el; ei bine, efectul este fix cel opus, descrierile pălesc brusc în faţa experienţei per se.
Eu nu am să insist asupra unui asemenea tip de descriere. Dar am să vă povestesc puţin despre reacţiile stârnite de acest exemplar. Întotdeauna, am avut o plăcere aproape sadică de a urmări reacţiile provocate de astfel de vinuri, ale celor implicaţi în degustarea respectivă. De exemplu, privirile uşor pierdute şi mimica feţei unuia dintre participanţi, atunci când ducea mereu paharul la nas, descoperind un nou set de arome cameleonice. Sau provocarea adusă altui participant, care s-a plimbat în jur de 5 minute dintr-un colţ într-altul al camerei, intrigat peste măsura de aceleaşi arome care se schimbau cu o frecvenţă ameţitoare. Când observi aşa ceva este clar că ai în faţă un vin care îţi provoacă toate simţurile din dotare, intelectul şi întregul dicţionar de descriptori. Şi întotdeauna, coincidenţă sau nu, cele mai intense reacţii au fost provocate de vinuri mature sau vechi. Pentru mine, un vin tânăr, oricât de bun ar fi, nu va reuşi aproape niciodată să îmi testeze simţurile cu o asemenea intensitate. Pentru că există o limită şi o doză evidentă de previzibil. Pe când, în cazul unui vin vechi, totul este imprevizibil, începând cu momentul achiziţiei şi sfârşind cu aromatica generală. Este imperios necesar să îţi dai un reset la hard-ul mental, altfel nu ai nici o şansă de a înţelege imaginea de ansamblu.
Despre acest Beausejour nu vă pot scrie mare lucru deoarece, aşa cum am spus mai sus, cuvintele sunt de prisos. Îl pot caracteriza doar ca prezentând un echilibru superb, o lipsă completă de agresivitate dar cu o puritate fantastică a fructului chiar şi după atâta amar de vreme; o aromatică extrem de complexă şi schimbătoare; o textură care aminteşte de mătasea fină de calitate, plus o eleganţă supremă. Restul este cancan, inclusiv părerea complet ieşită din peisaj a lui Robert Parker despre acest vin. Nu m-a interesat nimic de genul acesta, ci doar de ce am avut parte la acel moment, în paharul care implora să fie atins de magia licorii…
Producătorii sau importatorii interesați să intre în concursul vinurilor ”la cutie” s-au putut înscrie în competiție până la data de 31 ianuarie, iar data limită pentru primirea probelor pentru ediția de anul acesta a fost 7 februarie 2020.
