Câteva cuvinte despre „cultele californiene”
Contrar aşteptărilor de moment, nu este vorba despre culte religioase ci, după cum v-am obişnuit deja, tot despre vinuri. Cei familiarizaţi cu acest minunat univers, se prea poate să fi auzit, măcar în treacăt, de aşa-numitele vinuri “cult” din California (care este doar o regiune, nu o ţară producătoare de licori bahice, aşa cum consideră o superbă divă a vinului românesc). Bineînţeles, nu veţi găsi astfel de vinuri doar în California, dar acestea sunt cele mai cunoscute ca o entitate distinctă şi au un număr impresionant de “adepţi”. Vă invit să aruncăm o scurtă privire în această lume oarecum paralelă cu cea pe care o cunoaştem in mod obişnuit.
Mai ales în State, există o adevărată religie în acest sens. De altfel, această denumire formală a luat naştere tocmai pentru că acest fenomen poate fi comparat cu un cult religios. Există adevărate grupuri de entuziaşti şi adepţi dedicaţi cauzei, care sunt dispuşi să plătească orice sumă, cât de mare, pentru vinurile respective. De fapt, lichidul din sticlă este mai puţin important şi nu consumul este o prioritate. Acestea sunt privite ca adevărate trofee, sunt destinate aproape exclusiv colecţionarilor inrăiţi sau, mai important, speculaţiilor financiare.
“Cultele” californiene sunt acele vinuri considerate foarte bune (zic unii), produse în cantităţi minuscule (de obicei, sub 600 de cutii), aproape toate provenind din zona Napa Valley şi care au la bază soiul Cabernet Sauvignon. Cam asta ar fi, pe scurt, fişa tehnică a fenomenului. Iată şi cele mai cunoscute nume care produc aceste lichide “miraculoase”: Araujo, BOND, Bryant Family, Caymus, Colgin Cellars, Dalla Valle Maya, Diamond Creek, Dominus Estate, Dunn Howell Mountain, Grace Family, Harlan Estate, Hundred Acre, Kistler, Marcassin, Screaming Eagle, Shafer Hillside Select, Sine Qua Non si Sloan.
Din această listă se detaşează Screaming Eagle, Harlan Estate, Caymus sau Shafer. Până acum nu vi se pare nimic deosebit sau ieşit din comun, nu-i aşa? Ei bine, chestiunile interesante abia urmează, mai ales cele legate de circuitul acestor vinuri în natură. Dragă cititorule, aceste vinuri merg, în mare, pe aceeaşi schemă. Vânzarea se realizează, aproape exclusiv, prin intermediul email-ului. Practic, există clienţi care pot aştepta chiar ani buni, pentru a ajunge pe listele de email ale producătorilor. Nu, nu este vorba de maşini de lux în ediţie ultra-limitată, ci de un banal suc de struguri fermentat. O infimă parte ia drumul restaurantelor, singurele locuri în care vinurile în cauză pot fi găsite, cu excepţia caselor de licitaţie. Iar o şi mai infimă parte ramâne în interiorul cramelor, pentru uzul personal al producătorilor.
Din cauza acestui “fanatism” al adepţilor (sau al snobilor, dacă termenul vă convine mai mult), preţurile pentru asemenea sticle sar mai abitir ca acul unui contor Geiger la Cernobîl. Să ne închipuim următorul scenariu: printr-o minune, reuşeşti să fii unul dintre norocoşii care achiziţionează câteva sticle de Screaming Eagle sau Harlan, să zicem cu 500 dolari/bucata. Poţi spera că l-ai apucat pe Dumnezeu de picior; mai aştepţi vreo 2-3 ani (dar cred ca e mult), arunci lotul la licitaţie şi ai şanse uriaşe să poţi obţine un preţ de circa 5-6 ori mai mare. Credeţi-mă pe cuvânt, doritori există şi încă “big time”, cum ar spune americanul. Asta dacă nu preferi să mângâi sticlele şi să le admiri în toată splendoarea lor, până la obştescul sfârşit…Să îl mai amintesc şi pe guru Parker în această schemă infailibilă momentan? Ce naiba, este de la sine inţeles.
Din fericire, mai există şi oameni cu picioarele înfipte în pământul Californiei, care nu plutesc în cercurile înalte ale stratosferei. Unul dintre ei este Joseph Phelps, o legendă a vinului californian şi al cărui celebru Cabernet Insignia poate intra oricând în zona vinurilor cult. Este unul dintre cele mai bune şi clasice vinuri produse în zonă, poate fi găsit în mai toate reţelele de magazine specializate, iar preţul continuă să rămână chiar decent, strict prin comparaţie cu suratele amintite mai sus – între 200-300 dolari/sticla. Celălalt ar fi Paul Draper, motorul din spatele Ridge Vineyards. Cel mai cunoscut şi mai vânat vin al său, Monte Bello, orbitează în jurul unei sume asemănătoare cu cea pentru Insignia. Din păcate, Joseph a decedat, iar Paul Draper s-a retras din fruntea domeniului său. Iar cu urmaşii la tron, nu ştii niciodată ce se va întâmpla…