ÎNTRE ARTĂ ȘI MESERIE. SERGIU NEDELEA: Somelăria frizează SNOBISMUL DOAR ÎN LIPSA UNOR CUNOȘTINȚE CORECTE!

Pentru că transmite o îmbinare savantă și responsabilă de informații extrem de subtile – culturale și tehnice – somelăria se mișcă grațios pe intervalul dintre artă și o meserie pe care o poate învăța oricine, oricând.

Despre această profesie, reinventată relativ de curând la noi, SuperVinuri.ro a stat de vorbă cu Sergiu Nedelea, unul dintre cei mai cunoscute personalități din breaslă și fondator al Agenţiei de Somelieri „WineTaste“, încercând să aflăm cât este snobism, cât este etichetă și cât știință în spectacolul servirii vinului.

„Somelăria este, de fapt, arta de-a aborda o sumă de arte”

„Apropierea pe care ați făcut-o dumneavoastră mă duce cu gândul la volumul de versuri „Arte & Meserie”, al poetului Romulus Vulpescu, ne-a declarat Sergiu Nedelea. Din punct de vedere tehnic, da, somelăria este o meserie înscrisă ca atare în Codul Ocupațional din România. Din acest punct de vedere, ca orice meserie, poate fi învățată de oricine. În timpul cursului, se însușesc noțiuni de ampelografie, pedologie, oenologie, tehnica degustării și altele. Însă, dincolo de etapa absolvirii cursului și de obținerea diplomei care atestă însușirea unui bagaj de cunoștințe primordial, minim necesar, începe dezvoltarea personală a fiecărui practicant al acestei meserii. În funcție de dăruirea, de harul dacă doriți, al fiecăruia, în funcție de cultura generală pe care o acumulăm, mai mult sau mai puțin, de-a lungul întregii vieți, somelierul depășește statutul de meseriaș și intră în zona artelor. Vedeți, cu gândul la magistrul rimelor, Romulus Vulpescu, am folosit pluralul „arte”, nu singularul „artă”. Pentru că somelăria, privită din acest punct de vedere, este, de fapt, arta de a aborda o sumă de arte care ne ajută să percepem cât mai corect și mai complet universul vinului. Putem vorbi de un adevărat buchet de arte, începând cu arta servirii, continuând cu arta retoricii, bazată pe un solid bagaj de cunoștințe din istorie, geografie, literatură, psihologie, arte plastice, muzică”.

„Somelierul nu este un bufon la masa regelui!”

De multe ori însă, la servirea unui vin, se instituie un raportul între o anumită teatralitate, care poate părea că frizează snobismul, și componenta de etichetă obligatorie. Aceste atitudini sunt manifestate de ambele părți ale acestui dialog: atât de client clientul, cât și de somelier.

Sergiu Nedelea spune că e de acord cu faptul că există o anumită doză de teatralitate în prezentările somelierului: „Și așa și este normal, pentru că, într-o anumită doză, în măsura în care interpretează un rol – pe cel de slujitor, de oficiant al vinului – el trebuie să fie și actor. Dar nu sunt de acord cu părerea că deseori frizează snobismul. Uneori, da, se întâmplă, atunci când se caută suplinirea lipsei de cunoștințe reale, corecte. Dar în nici un caz deseori! În acest sens, în raportul dintre actorie și respectarea etichetei obligatorii, evident că eticheta trebuie să domine. Somelierul nu este un bufon la masa regelui, ci un membru important al echipei de gazde care asigură starea de bine a clientului din restaurant, alături de ospătari, de bucătari, de maître d’hotel. Cât privește teatralismul exprimat de client, cât timp nu frizează ridicolul, este dreptul fiecăruia să își aleagă modul de exprimare a trăirilor”.

Comezile de asortări bizare sunt preluate de ospătar

Însă nu puțini clienți obișnuiesc să ceară insistent asortarea inadecvată a unui vin la un anume fel de mâncare, precum un vin nobil și rar la o poție de mici cu muștar. Atunci misiunea somelierul, devine una delicată. Va prefera să vândă acel vin sau va încerca să convingă clientul să-și schimbe opțiunea?

„O primă regulă în somelărie este obligația de a recomanda, desigur cu argumente, însă există o interdicție categorică de a impune clientului o anumită opțiune”, precizează Sergiu Nedelea.  ”În situația imaginată de către dumneavoastră, chiar dacă este un exemplu extrem, desigur că somelierul este obligat să îi corecteze eroarea recomandându-i o asociere corectă și să îi și explice rațiunea. Fie un alt preparat pentru vinul dorit, fie o altă băutură pentru micii cu muștar. Dacă însă respectivul insistă să primească ce a comandat, atunci somelierul se retrage și lasă un ospătar să preia ciudata comandă. Este evident că la acea masă nu este absolut deloc nevoie de serviciul de somelier”.

Vinul, un reper axiologic

La un deceniu și un pic de când se manifestă din nou interesul pentru vin în România, dimensiunea, cantitativă și calitativă, a publicului care se declară interesat de un asemenea „produs viu”, a cărui complexitate este destul de greu de priceput, a crescut sensibil. Dar oare este importantă adăugarea și cultivarea „culturii vinului” la spiritualitatea unui popor? Sergiu Nedelea crede putem vorbi mai degrabă despre un „reper axiologic”.

„Era și firesc ca dimensiunea publicului să crească, în contextul în care publicul românesc se află în contact direct din ce în ce mai strâns cu tot ceea ce înseamnă cultura modernă a vinului.

La urma urmei vinul este acel produs viu care ne însoțește existența de la naștere și până la trecerea în eternitate. Astfel, vinul face parte din cultura oricărui popor, excluzând desigur popoarele care aparțin religiei islamice. De aceea, nu putem vorbi despre adăugarea culturii vinului în spiritualitatea ființei naționale. Putem vorbi doar despre dezvoltarea acestei componente și asta, da, este o prioritate, ca și dezvoltarea celorlalte componente. Este un reper axiologic al existenței noastre ca națiune civilizată”.