Nu ţin minte dacă am mai precizat acest amănunt ȋn trecut dar, ȋn tinereţile mele, au existat două vinuri cu un impact major asupra “carierei” mele de pasionat: Sauvignon Blanc Vinul Cavalerului şi Milenium roşu, ambele din recolta 2000. Pentru cei care nu au prins acele vremuri, menţionez ca Milenium a apărut iniţial ȋn gama Vinul Cavalerului. Ulterior, a fost mutat pe gama Terra Romana, unde ȋşi continuă cu brio constanţa ȋn calitate, de care a dat dovadă din 1998 ȋncoace.
Ȋnapoi ȋn prezent şi iată că varianta 2012 se ȋntoarce ȋn forţă pentru a-mi ȋntări convingerile formate de-a lungul anilor. Acesta este un vin care vine la pachet cu un mare grad de plăcere atunci când ȋl consumi. Este un aspect pe care, din câte am experimentat ȋn ultima vreme, mulţi producători autohtoni au cam uitat să ȋl ia ȋn calcul, ȋn produsul final.
Ȋn continuare, beau foarte puţine vinuri româneşti care să-mi ofere plăcere cu adevărat. Sunt bune şi unele chiar foarte bune, bine lucrate din punct de vedere tehnic, dar celor mai multe le lipseşte farmecul. Iar pentru mine cel puţin, acesta este un element definitoriu ȋn aprecierea unui vin.
Intensitate olfactivă bine controlată, cu mult fruct roşu bine copt, prune proaspete şi subtile note condimentate. Suculent, rotund, suplu, echilibrat şi chiar elegant pe alocuri; vinul nu devine obositor nici o clipă, ba din contră, te face să te gândeşti rapid la următorul pahar. Aciditate foarte bună, taninuri moi şi suple, final mediu, plin de suculenţă si prospeţime. Alcool foarte bine integrat şi neintruziv (14%).
Ȋn concluzie, un vin fix pe gusturile mele. Aluzia la vinurile franţuzeşti de pe contra-etichetă nu mi se pare o simplă metodă de marketing. Dacă am fi avut Petit Verdot ȋn locul Feteştii Negre, cred că ar fi semănat izbitor de mult cu un Medoc. Da, chiar are ceva din textura suplă şi prospeţimea unui Bordeaux bine făcut. Din punctul meu de vedere, un vin aproape imbatabil ȋn categoria sa de preţ.
