Nu cred că mai este nevoie de o introducere specială în lumea prinţului senior de la Vinarte, mai toată lumea ar trebui să cunoască povestea acestuia. Cu amendamentul că, de curând, această etichetă este produsă de către cei de la Sarica-Niculiţel.
După ce am încercat varianta 2003 a acestui clasic în viaţă , pot spune că la ceva ne pricepem bine şi noi: să facem Merlot de calitate excelentă. Bine, nu chiar toţi producătorii sunt în stare de aşa ceva, dar măcar Vinarte a stabilit un reper care nu trebuie ignorat de nimeni.
Culoare: rubiniu intens, cu reflexii vişinii şi fără urme evidente de maturitate.
Nas: alive and kicking. Iniţial, note puternice de tutun şi trufe. După o vreme, apar şi fructele roşii mature, vişina putredă, cireşe negre, condimente, urme de ciocolată şi uşoare aluzii vegetale. Intens, dar în nici un caz agresiv. Toate elementele sunt îmbinate aproape perfect.
Gust: atac mediu ca intensitate, catifelat, există încă destul fruct care să ţină în viaţă structura vinului. Echilibrul este desăvârşit, fructul îmbinându-se armonios cu notele condimentate, aciditatea excelentă şi taninurile foarte fine. Final mediu, cu adieri de cafea şi vişină putredă.Vinul are personalitate, ceea ce-i mare lucru într-o lume a banalului şi a plictisului existenţial.
Pe lângă varianta 2001 îmbuteliată la sticlă magnum, 2003 rămâne experienţa personală cea mai reuşită cu un Prince Matei. Cât despre ceilalţi care au pretenţia că fac Merlot de excepţie în România (sau orice alt soi), rămâne de văzut cum se prezintă “creaţiile” lor din prezent, peste 10, 15 sau 20 de ani. Abia atunci voi putea spune că Matei are cu adevarat un rival pe măsura. Restul este cancan.
