Şi până în ziua de astăzi, aceasta rămâne cea mai elucubrantă și haioasă contra-etichetă de pe la noi. Pentru mine, bineînțeles. Este vorba de o sticlă de Merlot Rose, produsă de Casa Iordache. Vinul în sine nu merită vreo mențiune specială, pentru că nu mi-a transmis absolut nimic. Dar ce mi-a fost dat să citesc pe etichetă a fost de-a dreptul mirobolant. Încă un exemplu de marketing dubios și atât de prost gândit, încât mă întreb dacă astfel de “informații” chiar mai ajută la vânzarea unui produs.
Mai întâi, suntem anunțați că Drăgășani a fost “descoperit” de romani pe la 101-102 e.n. Mă rog, așa o fi, dar ceea ce urmează de acum încolo va stârni cu siguranță multe zâmbete și hohote de râs. Din câte se pare, romanii au fost atât de impresionați de vinul produs aici, încât s-au hotărât să ridice și o cetate, Rusidava pe numele ei. Da, ați citit bine; romanii nu construiau cetăți din motive strategice, ci din pasiune pentru vinul produs în zonele respective. Probabil întregul proiect al construcției a și fost continuarea firească a unei nopți crunte de beție. Propun să rescriem întreaga istorie a acelor vremuri și să o privim doar din perspectivă oenologică. Nu ar fi o idee chiar atât de rea, nu-i așa?
Mai jos, aflăm o altă informație importantă, bazată cu siguranță pe dovezi scrise irefutabile. Acest Merlot rose este obținut după o metodă străveche, din vremea dacilor. Da, da, ați citit bine din nou. Pot trage două concluzii după această afirmație: 1. Dacii cultivau Merlot, probabil clone importate de la gali și 2. Dacii erau mari meșteri în producerea vinurilor rose. Dacă producătorul a dorit să transmită un alt mesaj, nu i-a ieșit deloc asocierea de mai sus. Nici nu mai insist cu fata lui Burebista, simbolul femeii în Dacia.
Dragii mei, după umila mea părere, ceea ce v-am adus în atenție este mai tare și decât povestea lui Ştefan cel Mare, care se delecta cu spumant de Panciu. Şi-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa.
