Istoria acestei proprietăți legendare începe cândva în sec. al XII-lea (mda, ați citit bine), cu toate că impozanta clădire pe care o putem admira astăzi a fost construită șapte secole mai târziu.
În acele vremuri întunecate, această bucată de pământ se afla în mâinile nobilimii franceze și purta denumirea de La Mothe de Margaux. În sec. al XVI-lea, proprietatea a intrat în posesia familiei Lestonnac, iar Pierre Lestonnac a reușit în doar 10 ani să schimbe dramatic fața acesteia. La începutul sec. al XVIII-lea, Chateau Margaux deținea deja 256 ha de pământ arabil, dintre care circa o treime era destinată viticulturii. Această perioadă a însemnat îmbunătățiri semnificative pentru Chateau Margaux, în special datorită ideilor – revoluționare pentru acea vreme – ale managerului Berlon. Acesta a pledat împotriva culegerii strugurilor în condiții de umiditate, pentru a evita diluarea; a observat că anumite parcele produc un fruct mai bun decât altele, recunoscând astfel varietatea terroir-ului său; în plus, a început să vinifice separat soiurile roșii și cele albe (până în acel moment, acestea erau vinificate împreuna). În aceste condiții, vinul a cunoscut o îmbunătățire dramatică devenind, în anul 1771, primul vin de Bordeaux vândut în cadrul celebrei case de licitații Christie’s.
Premier grand cru classe
Ca în orice poveste de succes, există și o perioada de declin, care a venit imediat după Revoluția Franceză, când Chateau Margaux a trecut prin mâinile mai multor proprietari dezinteresați total de proprietate. În anul 1801, moșia a fost achiziționată de Marchizul de la Colonilla, Bertrand Douat. Interesul acestuia față de vin a fost și el scăzut, dar măcar lui îi datorăm ceva: actuala clădire care poate fi admirată în zilele noastre. Singura performanță notabilă din această perioadă neagră rămâne impunerea la rangul de premier grand cru classé, în cadrul deja faimoasei clasificări din 1855.
Pentru foarte mulți ani, Chateau Margaux a avut o istorie destul de zbuciumată, trecând mereu de la un proprietar la altul. În anul 1949, Fernand Ginestet și fiul său, Pierre, au achiziționat proprietatea. A urmat o scădere majoră în calitate a vinului, mai ales în anii ’60 și ’70. Criza din Bordeaux de la începutul anilor ’70, provocată de câteva recolte dezastruoase, i-a determinat pe cei doi să vândă Chateau Margaux. Acesta este momentul esențial în care intră în scenă familia Mentzelopoulos.
Grecii care chiar aduc daruri
Grecul Andre Mentzelopoulos achiziționează proprietatea în anul 1977. În ciuda crizei economice din Bordeaux, acesta investește masiv, fără așteptări prea mari pe termen scurt. Introduce un nou sistem de drenaj, replantează masiv, reintroduce folosirea unui vin secundar pentru creșterea în calitate, construiește o nouă pivniță subterană, achiziționează butoaie noi de stejar și renovează cladirea principală. Din păcate, Andre Mentzelopoulos nu a apucat să guste pe deplin roadele muncii sale, decedând neașteptat în 1980. Afacerile familiei, precum și Chateau Margaux, au revenit fiicei sale, Corinne Mentzelopoulos. Cu ajutorul lui Philip Barre și al prestigiosului consultant Emile Peynaud, Corinne și echipa Margaux au continuat programul de investiții început de Andre. Anul 1983 marchează venirea în echipă a deja regretatului Paul Pontallier, cel care a dat vinurilor produse aici o nouă dimensiune a calității. Cuplul Corinne Mentzelopoulos – Paul Pontallier este cel care a restabilit faima acestui chateau și principalul responsabil de succesele din ultimii 20 de ani. Astăzi putem spune că Chateau Margaux își merită cu prisosință statutul de premier grand cru classé.
Via și vinul
Astăzi, Chateau Margaux se întinde pe o suprafață de 262 ha, dintre care 82 ha sunt plantate cu viță-de-vie. Sunt plantate toate soiurile roșii tipice pentru Bordeaux: Cabernet Sauvignon (75 %), Merlot (20%), Cabernet Franc (3%) și Petit Verdot (2%). Plantațiile cu soiuri albe sunt formate exclusiv din Sauvignon Blanc. Solul este cu pietriș și un subsol argilos cunoscut sub denumirea de Calcaire de Plassac.
Fermentația are loc în cuve de stejar, după care vinul este transferat în butoaie care sunt fabricate chiar la proprietate. Vinurile roșii sunt maturate până la 2 ani în baricuri, iar cele albe până la 6 luni. Limpezirea se face cu albuș de ou, înainte de îmbuteliere. De obicei, se produc circa 12 500 de cutii de grand vin anual. Al doilea vin, Pavillon Rouge de Chateau Margaux, se bucură de o producție ceva mai mare, în jurul a 16 500 de cutii anual. Pavillon Blanc de Chateau Margaux, vinul alb al casei, are parte de o producție limitată – 2750 de cutii anual.
Experiența personală cu acest minunat vin este una mai mult decât limitată. Am avut o singură ocazie până acum să încerc un Chateau Margaux 1996 și pot spune că, de atunci, m-am atașat iremediabil de acest vin. Combinația de finețe, feminitate, concentrație a aromelor și putere este unică. Ceea ce m-a uimit a fost echilibrul perfect al acestor componente, atât de greu de obținut în multe cazuri. Din păcate, vinul produs de Chateau Margaux este foarte scump și foarte greu accesibil din cauza producției destul de limitate. Sper doar ca șansa pe care am avut-o să revină într-o bună zi.
