După ce am încercat marea cu degetul la ediţia din primăvară, o serie de circumstanţe favorabile a contribuit la participarea mea şi la ediţia din toamnă a târgului de vinuri Goodwine.
Ca şi în cazul precedentei manifestări, singura bilă neagră cu adevărat a rămas ceaţa în care au fost băgaţi eventualii participanţi la târg , şi mă refer aici la dezvăluirea expozanţilor . Practic, am aflat lista completă şi dispunerea în sală abia sâmbătă dimineaţă, când evenimentul era deja în desfăşurare. În continuare, nu mi se pare normală o astfel de abordare, nu cred că există vreun târg de profil în lumea asta care să nu deţină o listă definitivă a expozanţilor, cu cel puţin câteva luni înainte. Dar, trecând peste acest inconvenient, restul organizării a fost cât se poate de OK.
Pentru că nu doresc să transform acest raport într-un foileton, voi trece direct la vinurile care mi-au atras atenţia la această ediţie. Din cauza timpului destul de limitat pe care l-am avut la dispoziţie, nu am apucat să fac un tur complet pe la toate stand-urile, aşa că a trebuit să îmi restrâng aria de selecţie.
Voi începe cu producătorii deja consacraţi, unde ştiam deja ce mă aşteaptă. Prima haltă a fost la Domeniile Franco-Române, la a căror prezenţă chiar nu mă aşteptam. Chiar dacă management-ul a fost schimbat, vinurile din portofoliu au fost tot cele influenţate de Denis Thomas, iar asta nu a putut decât să mă bucure. În afara unui Sauvignon Blanc pe care, sincer, nu prea l-am înţeles în linia de prezentare, tot ceea ce înseamnă Pinot Noir, Chardonnay şi Fetească Neagră a rămas la acelaşi nivel înalt.
Următoarea oprire a fost făcută la Balla Geza, prezent cu aproape toate tunurile grele din dotare. Ca de obicei, vinuri excelente, iar acel Furmint, ah, acel Furmint…În rest, m-am întâlnit din nou cu vinurile şi echipa veselă a celor de la Marcea, totul desfăşurându-se conform planului: dorinţă de experiment, libertate în procesul de creaţie, comunicare fără fandoseli inutile. Ceea ce se întâmplă la acest producător din Ştefăneşti ar trebui să fie un exemplu de “aşa da”. Ca de obicei, vinuri bune la Licorna, nici o surpriză în acest sens. La Niculiţel, singurul vin care mi-a atras atenţia a fost Pergament Petit Verdot. Sincer, Epiphanie nu mi-a oferit revelaţii dar presupun că, fiind în drumul meu spre sfârşitul aventurii, papilele nu-mi mai funcţionau la capacitate maximă. O ultimă menţiune se duce către Familia Hetei, unde Feteasca Neagră 2013 încă este într-o formă de invidiat.
Înainte de a trece la importuri, voi aminti de un vin moldovenesc ce mi-a atras atenţia la standul micilor producători din Moldova. Este vorba de Sintagma celor de la Equinox, un cupaj în ediţie foarte limitată de Rară Neagră şi Cabernet Sauvignon. Spre suprinderea mea, nu am dat peste un Skittles clasic moldovenesc, ci de un vin care promite destul de mult. Cam prea mult lemn, ce-i drept, dar cred că are destulă structură taninoasă, fruct şi aciditate care să îl ajute să se integreze mai eficient în viitor.
La capitolul importuri, Wine Gallery a celor de la Mega Image s-a prezentat cu o serie interesantă de Bordeaux, cu toate că cele mai multe sunt încă foarte tinere şi nu din cale afară de ofertante, la acest moment. O serie bună de riojane la standul Vinmag, care mi-a arătat încă o dată de ce Spania este o mină de aur pe toate palierele de preţ. Dar am păstrat la sfârşit ceea ce m-a impresionat cel mai mult pe importuri. Standul celor de la AWine, un importator de vinuri austriece, prezent la târg cu o serie excelentă de exemplare; partea de roşii extrem de abordabile şi de suculente, pe filierele Weingut Kiss şi Salzl; partea de albe, cu Gruner Veltliner în prim plan. O selecţie interesantă de la Molzer, dar vedeta incontestabilă a fost un Gruner 2016 de la Zull, a cărui precizie şi echilibru le-am simţit din plin, chiar dacă oboseala papilelor deja se instalase. Datorită factorului surpriză şi a contextului în care m-am aflat la acel moment, acest Gruner a fost declarat de subsemnatul ca fiind vinul târgului.
La final, felicitări organizatorilor şi expozanţilor şi sper ca Goodwine să ajungă, uşor-uşor, la gloria de odinioară. Cel puţin pare a fi pe drumul cel bun.
