Bineînțeles că nu. Ideea acestui subiect mi-a venit citind un articol mai vechi și destul de interesant, apărut în revista Forbes Romania. Materialul se intitulează: “Cu cine împarte gloria cel mai scump vin roșu din lume?“, și ne prezintă informații detaliate despre Petrus și unul dintre vecinii săi de seamă, Chateau Le Bon Pasteur. Dacă nu ați auzit acest nume până acum, vă spun doar atât: se află în proprietatea lui Michel Rolland.
Per total, articolul este bine scris și destul de stufos. Totuși, am depistat unele informații nu foarte bine documentate și pe care voi încerca să le notez punctual cu această ocazie. Nu sunt multe dar, ținând cont că este vorba de Forbes, mă așteptam la o informare ceva mai susținută în anumite privințe. Chiar dacă nu ești un mare cunoscător, nu ai cum să nu poți obține tot ceea ce te interesează. Ne aflăm în era Google, totuși.
Voi începe cu titlul articolului, cel care conține sintagma “cel mai scump vin roșu din lume”. Oare așa să fie? Într-adevăr, Petrus se află în topul celor mai scumpe vinuri din lume dar, din câte știam eu, NU este cel mai scump. Două exemple mult mai scumpe îmi vin imediat în minte: Jayer și Domaine Romanee-Conti. Nu cred să existe pe piață o sticlă din aceste lichide, care să coboare sub 3000 de euro. Și, atenție, se ajunge la aceste prețuri cam în fiecare an, în timp ce la Petrus doar pentru anumite recolte. Nici chiar în cadrul licitațiilor, Petrus nu ajunge pe cele mai înalte culmi ale prețului. Sunt cazuri când și Le Pin, un alt vin ultra-exclusivist din Pomerol, se dă pe bani mai mulți.
Trecem mai departe…
“Făcând turul proprietății de doar șapte hectare…”
– Petrus nu deține 7 ha de vie, ci în jur de 11,5 ha. S-a ajuns la această suprafață în urma achiziției, în anul 1969, a circa 5 ha de la vecinul Chateau Gazin.
“Până în prezent, argila albastră rămâne elementul care individualizează cele 30.000 de sticle produse anual...”
– Adevărat că argila albastră este un element de individualitate al acestei proprietăți. Totuși, mulți specialiști sunt de părere că altceva este cu adevărat definitoriu pentru calitățile unice (zic unii) ale vinului produs aici: o mare cantitate de fier aflată adânc sub stratul argilos, așa-numitul crasse de fer. Acest element mai poate fi găsit și la alte proprietăți din jur dar aici, la Petrus, se afă în cantitățile cele mai mari.
“E foarte frustrant pentru noi“, explică gazda noastră. „Muncim zi-lumină pentru acest vin, iar undeva în lume sunt persoane care cumpără lăzi întregi pentru investiții și nu beau nici măcar o picătură“
– Asta nu are legătura cu autoarea articolului, dar întâlnesc și la Petrus aceeași aură de “naivitate” (mai mult sau mai puțin intenționată), atunci când vine vorba de prețuri. Același tip de reacție l-am observat și la băieții californieni de la Screaming Eagle, atunci când al lor Sauvignon Blanc a început să fie revândut la prețuri astonomice pe piață.
În concluzie, un articol bun dar totuși recomand ceva mai multă atenție la anumite detalii. Nu de alta, dar se găsește întotdeauna un cârcotaș ca mine, care se leagă de orice și de oricine…
