Nu cu foarte multă vreme în urma, lumea vinului de la noi a primit o veste importantă. Zece crame din Dealu Mare şi-au dat mâna și au pus bazele primului sistem colectiv privat de garantare a calității superioare în domeniul vinului din România. Noul sistem se bazează pe un set de reguli de producție în vie și în cramă, mult mai bine pus la punct decât ceea ce prevede legea actuală. Producătorii care vor îndeplini criteriile impuse vor primi un marcaj pe sticlă care atestă calitatea vinurilor. Iniţiatorii acestui proiect sunt următorii: Apogeum, Aurelia Vișinescu, Budureasca, Dagon Clan, Davino, LacertA, Licorna Winehouse, SERVE, Tohani România și Viile Metamorfosis.
Cele mai importante condiții pentru obținerea clasificărilor superioare sunt:
- DOCG (garantată) – maturare de cel puțin 8 luni în butoaie de lemn, urmată de cel puțin 12 luni de învechire la sticlă;
- DOCG Rezervă – maturare de cel puțin 12 luni în butoaie de lemn, urmată de învechire de cel puțin 3 ani la sticlă;
- DOCG Rezervă Specială – cel puțin 18 luni de maturare în butoaie de lemn și cel puțin 4 ani de învechire la sticlă.
Bun, şi acum câteva gânduri răzleţe din partea subsemnatului. Ideea în sine este salutară, nimic de comentat la acest capitol. Doar simplul fapt că mai mulţi producători importanţi dintr-o regiune viticolă cu tradiţie au reuşit să ajungă pe un teren comun este un prim pas către normalitate.
Dar, la o analiză mai atentă, un astfel de proiect va presupune multe bătăi de cap. Imediat vă spun şi de ce. Fiind vorba de o reglementare tip DOC, lucrurile se complică substanţial, pentru că orice schimbare a formei actuale implică modificări legislative. Dacă luăm în calcul şi aparatul birocratic din acest colţ de lume, deja ne ia cu dureri de cap. Şi, staţi aşa, că această călătorie nu se va opri aici, deoarece ultima gară în care trenul va ajunge la destinaţie se numeşte Bruxelles, mai exact, Comisia Europeană. Pe lângă aspectele legislative locale, trebuie să nu uităm că facem parte din Uniunea Europeană, cea care a venit cu o reformă agrară şi care a reglementat, la rândul ei, domeniul viti-vinicol al ţărilor membre. Astfel, etichetele vor conţine şi termenii generali europeni: PDO (Protected Designation of Origin) sau PGI (Protected Georgraphial Indication). Momentan, aceste menţiuni nu sunt obligatorii pentru cei care şi-au înregistrat deja denumirile de origine la Comisia Europeană. Dar termenul de înregistrare a expirat demult, iar noul DOCG Dealu Mare va trebui finalmente să primească aprobarea CE. Iar ceva îmi spune că noua etichetă va trebui să primească şi însemnul impus de UE, adicătelea PDO (sau DOP, în cazul nostru – denumire de origine protejată). Dacă se va întâmpla acest lucru, încep să îmi pun o întrebare logică: prezenţa pe etichete a două denumiri de origine separate nu va aduce un dram în plus de confuzie pentru potenţialii consumatori?
Nu pot decât să sper că acest proiect va fi dus până la capăt. Pentru că România nu a dus şi nu duce lipsă de proiecte. Cu finalizarea lor este încă o mare, mare problemă. Şi mai sper că toţi cei implicaţi în acest proiect au luat deja în calcul toate obstacolele birocratice, care îi aşteaptă în umbră. Le urez success şi la cât mai multe vinuri bune, cu sau fără DOCG.
