Doream de multă vreme să aştern câteva gânduri despre soiul meu autohton favorit, Băbeasca Neagră. Da, ştiu, în timp ce mai toţi cei implicaţi în industria vinului de la noi încearcă să ne convingă de măreţia Feteştii Negre, eu am o problemă cu obscura Băbească. Şi când spun obscură, mă refer în primul rând la prezenţa sa meteorică pe rafturile patriei, nu neapărat la nivelul de faimă de care se bucură printre pasionaţi.
Am decis ca cel mai indicat filtru pentru opiniile mele despre acest soi să fie o degustare de Băbeşti, la care am participat acum câţiva ani. Cred că şi astăzi, rămâne singura degustare în care s-au prezentat toate vinurile disponibile pe raft, la acea vreme. Situaţia nu s-a schimbat mai deloc între timp, poate doar Băbeasca de la Nicoreşti să fi dispărut între timp din câmpul vizual al comerţului. Iată şi participanţii de atunci:
1. Casa Panciu 2011
2. La Sapata 2012 – Crama Delta Dunării
3. Arezan 2012 – M1
4. Glia 2009 – Senator Focşani
5. Hereditas 2010 – Senator Focşani
6. Nicoreşti 2009
7. Rară Neagră 2011 – Purcari
Uitându-mă pe notele personale de degustare, pot spune că, în mare parte, vinurile s-au aflat la un nivel de calitate oarecum apropiat, fără derapaje masive. Punctajele personale s-au aflat în plaja 78-84, 78 primind şi cel mai slab vin al serii, cel de la Nicoreşti. Nu au fost defecte majore, ci doar o sticla ieşită din formă, pentru că vinul a fost potabil dar destul de confuz şi de trivial.
Clasamentul final, propriu şi personal, s-a prezentat cam aşa: 1. La Sapata; 2. Rară Neagră de Purcari; 3. Arezan.
Surpriza serii, cel puţin pentru unii, a fost Băbească de la Crama Panciu, o variantă demise, un vin chiar OK. Problema este că mi s-a părut un lichid comun, care poate fi confundat oricând cu un Merlot, de exemplu, şi cu aburi de alcool care ieşeau cam puternic din corp. Nu ştiu exact dacă se mai produce în această variantă, dar cei de la Domeniile Panciu au lansat de curând o Băbească interesantă, fără adaos de sulfiţi. Băbeştile de la Senator s-au prezentat bine şi foarte asemănătoare ca profil aromatic. Aş putea spune că au fost şi cele mai apropiate de ideea mea de Băbească, vinuri light, suculente şi foarte uşor de băut.
Ce contează cu adevărat este că, atât cât se produce pe la noi (enervant de puţin, aş putea spune), Băbeasca Neagră este un soi cu potenţial de mai bine şi că este nevoie de astfel de vinuri uşoare, vesele şi lipsite de pretenţii exagerate. Mi-aş dori să apară mai multe exemple pe rafturile noastre şi, în viitor, să putem spune că acest soi ne poate reprezenta cu succes şi pe afară, unde se caută din ce în ce mai mult autenticitatea şi amprenta original, dată de locul de origine. Iar la aceste capitole, îmi menţin părerea fermă că Băbeasca are mai multe şanse de reuşită decât Feteasca Neagră. Chiar şi numai 6 exemplare au demonstrat că există o anumită unitate de exprimare şi că, lăsată să se manifeste în voie, Băbeasca poate da rezultate mai mult decât satisfăcătoare. Trebuie doar voinţă şi o dorinţă mai mare din partea publicului consumator de a încerca astfel de vinuri.
