Legende româneşti aflate ȋn declin: SERVE Cuvee Charlotte 2007
Acest Charlotte 2007 mi-a adus aminte de un cunoscut personaj din seria Batman: Two-Face. Cei care sunt familiarizaţi cu benzile desenate sau cu filmul lui Christopher Nolan, ştiu exact despre cine vorbesc. Pe scurt, Two-Face este iniţial un personaj cât se poate de pozitiv, un procuror pe nume Harvey Dent, cel care luptă cu toata scursura oraşului Gotham. Şi o face cu mare succes. Dar, printr-o turnură nefericită a evenimentelor, Dent se transformă ȋntr-un personaj negativ, care-i face zile fripte lui Bruce Wayne (aka Batman). Cam asta s-a ȋntâmplat şi cu draga noastră Charlotte, la o scară mai redusă totuşi. Nu este chiar totul pierdut ȋncă, dar ȋn curând este foarte probabil să treacă de partea ȋntunecată a forţei. Na, că acum am dat-o ȋn Star Wars…
Ȋn primul rând, culoarea. Avem un rubiniu sănătos ȋn mijloc, dar cu semne evidente de evoluţie spre bordurile cărămizii-portocalii. Şi acum, impresiile olfactive. Ei bine, aici ȋl avem pe Two-Face. Debut ȋn forţă, cu puternice note de rom, mult lemn, vanilie, boabe de cafea, diverse condimente gen scorţişoară, cardamon şi alte cele. Apar şi plăcute impresii vegetale. Fruct? Nu prea mai este de găsit, doar uşoare aluzii de prună, dar ascunse ȋn spatele torentelor lemnoase.
Aici pare a fi un caz clasic de integrare deficitară a lemnului sau, mai degrabă, de lipsa acesteia. La nivel gustativ, Harvey Dent ȋncearcă să-şi recâştige gloria de odinioară. Fructul bine copt este mult mai prezent, iniţial un atac uşor dulceag, plăcut papilelor. Corp mediu, chiar elegant pe alocuri, suculenţă ridicată, aciditate bine integrată şi o structură taninoasă, ȋncă foarte prezentă. Final lung şi persistent, aşa cum ȋi stă bine unui vin de ligă superioară. Asta ȋn prima zi. A doua zi, din păcate, Two-Face câştigă lupta dublei personalităţi, impresiile de lemn umed dominând şi gustativ.
La final, un sfat: dacă se ȋntâmplă să mai deţineţi sticle cu varianta 2007, eu cred ca este timpul să le consumaţi rapid. Măcar să prindeţi vinul ȋn acest stadiu, deoarece nu văd loc de ȋmbunătăţire pe viitor. Sau poate am avut eu ghinion, pentru că vinurile mature sunt mereu o loterie şi mereu imprevizibile, de la o sticlă la alta.
