De ce spun că este ascunsă? Pentru că, în universul local dominat de producători mult mai titraţi, această cramă este foarte uşor trecută cu vederea de mulţi iubitori de vin. Sper să mă înşel, dar nu cred că este prea cunoscută în afara unui cerc de pasionaţi, care ştiu exact ce se petrece acolo. Presupun că, în lipsa unui buget susţinut de marketing, expunerea mediatică are destul de mult de suferit.
Societatea Domeniile Franco-Romane a fost înfiinţată în anul 2000, la iniţiativa lui Denis Thomas, proprietar şi vinificator în Bourgogne. Iată un amănunt care spune multe despre importanţa domeniului, mai ales dacă ne raportăm la perioada post-decembristă, marcată de căderea blocului comunist. Alături de SERVE şi Vinarte, DFR face astfel parte din clubul select al celor mai vechi crame româneşti, la care a contribuit capitalul străin. Încă un amănunt interesant: conversia plantației la viticultura ecologică a început în anul 2003, iar în 2006 a fost obţinut primul vin certificat bio din România.
Cum era de aşteptat, Denis Thomas s-a făcut imediat remarcat prin vinurile obţinute din soiurile definitorii pentru Burgundia: Chardonnay şi Pinot Noir. Dacă la Pinot încă se mai poate discuta mult şi bine pe seama tipicităţii canonice a soiului, pentru Chardonnay nu mai este nici o umbră de îndoială, cel puţin din punctul meu de vedere: aici se obţine cel mai bun vin autohton din soiul respectiv. Şi mă refer, în primul rând, la gama Terre Precieuse, unde intră varianta baricată a acestuia. Anul 2012 este şi acum considerat o mică operă de artă printre cei care au avut şansa de a se lovi de el.
Recent, în cadrul unei degustări organizate de subsemnatul, am oferit participanţilor şansa de a încerca două vinuri rare de la acest producător: Pinot Noir Terre Precieuse 2011 şi Chardonnay Terre Precieuse 2010. Ambele vinuri au demonstrat de ce DFR este o cramă de top în Dealu Mare. Pinot-ul nu este un monument de tipicitate, dar deţine amprenta solară a zonei; este cărnos, concentrat, precis, extrem de coerent în exprimare. Nu-i lipsesc supleţea şi delicateţea, dar acestea sunt încă dominate de structura tânără a exemplarului nostru.
Cât despre Chardonnay, mai toţi cei prezenţi am fost lăsaţi într-un mare offside. La cei aproape 9 ani ai săi, vinul se prezintă impecabil, din toate punctele de vedere; intens aromatic, notele de maturitate abia încep să-şi facă simţită prezenţa, gras, corpolent, perfect sudat, aciditate excelentă şi, în general, o prospeţime fantastică pentru vârsta sa. Cred că se poate lua oricând la trântă cu un Meursault Premier Cru, din Burgundia. La final, o informaţie care poate fi de ajutor celor interesaţi: ambele vinuri încă pot fi găsite direct la cramă, trebuie doar să întrebaţi de ele dacă sunteţi prin zonă.
