Mărturisesc că, până deunăzi, nu auzisem de vinurile bio de la Ferma Măgureni. Licorile poartă etichete cu nume romantic, Lacrimi de Lună – înfăţişând o domniţă sexy, cu pahar în mână şi căutătură nostalgică –, iar povestea începe cu a fost odată. A fost o dată, la Drăgăşani, o vie în paragină…
În numele pasiunii
A fost odată o vie în paragină, fostă proprietate a IAS Drăgăşani – vreo 72 de hectare. Fraţii Florin şi Cezar Mocanu au cumpărat terenul respectiv. Florin Mocanu a decis să transforme 20 de hectare în plantaţii ecologice, mai ales că pământul nu mai primise niciun tratament chimic de cel puţin două decenii. „Pentru o parte din vie am făcut două proiecte europene de reconversie“, spune Florin Mocanu. „În rest, terasele cu suprafeţe mici nu au fost eligibile, aşa că am plantat cu fonduri proprii. Crama utilată modern am făcut-o tot cu fonduri proprii“. Investiţia e cu atât mai surprinzătoare cu cât patronul Fermei Măgureni nu vine din domeniul vitivinicol. Are câteva firme care se ocupă cu tâmplăria din aluminiu şi PVC, iar pasiunea pentru vin a descoperit-o odată cu via din Măgureni.
De ce bio?
O paranteză: am aflat de existenţa produselor Fermei Măgureni parcurgând lista participanţilor la Vinvest 2019. Vinurile Lacrimi de Lună figurează ca primele licori bio din istoria salonului – drept pentru care am fost curioasă să aflu mai multe. De ce bio?, a fost prima mea întrebare pentru Florin Mocanu. „Filozofia mea despre vin e în armonie cu filozofia mea de viaţă. Nu fac viticultură ecologică pentru bani, pentru că cheltuielile depăşesc de multe ori preţul vinului. Am făcut-o din respect – faţă de natură, faţă de oameni. Nu folosim deloc îngrăşăminte chimice în vie, nu folosim erbicide, trebuie să dăm mai mult cu sapa, deci volumul de muncă e mai mare şi mai costisitor. Avem şi ani ploioşi, în care mana face ravagii – în 2014, ne-a distrus 90% din producţie. Totuşi, continuăm să facem produse curate şi sănătoase“. Adică, vreo 60.000 de litri pe an.
Oenologul autodidact
Terenul Fermeni Măgureni e plantat cu trei soiuri autohtone – Crâmpoşie, Negru de Drăgăşani, Tămâioasă Românească –, şi cu trei internaţionale – Cabernet Sauvignon, Sauvignon Blanc şi Pinot Gris. Cele mai apreciate vinuri sunt, recunoaşte proprietarul, cele din soiurile locale, adică din Negru de Drăgăşani şi din Crâmpoşie selecţionată. Toate vinurile comercializate de producător fac parte din gama „Lacrimi de Lună“, dar vinurile din anii deosebiţi sau din parcelele speciale sunt îmbuteliate sub eticheta „Pasiuni“.
Oenologul cramei este, nu e de mirare, însuşi proprietarul: „Sunt un autodidact“, spune Florin Mocanu. „Am citit foarte, foarte mult despre viticultură, despre vin – v-am spus că totul e pasiune aici, de la primul butuc plantat până la primele vinuri pe care le-am obţinut în 2013“. L-am întrebat pe patron când are timp să se ocupe şi de businessul lui, şi de cramă. „Timpul noi ni-a facem“, a venit răspunsul. „Am 5 firme şi o asociaţie cu peste 200 de angajaţi, dar la fermă lucrează un tehnician viticol şi câţiva oameni, atât. În fiecare săptămână îmi rezerv câteva zile numai pentru vie şi vin“.
Dragoste, lacrimi şi mister
Lacrimi de Lună – dacă v-aţi întrebat de unde vine denumirea gamei, aflaţi că autorul conceptului este tot patronul: „Am observat că vinurile bio sunt mai apreciate de femei decât de bărbaţi. Aşa că am scris o poveste romantică“. O poveste cu o prinţesă misterioasă, frumoasă coz, de care s-a înamorat un mare împărat. Cum cei doi aparţineau unor lumi diferite, totul s-a lăsat cu tristeţe, dor şi multe lacrimi. De Lună, evident. De fapt, producţia vinurilor Fermei Măgureni chiar are legătură cu astrul selenar, fiindcă lucrările în vie se fac în conformitate cu fazele Lunii – şi cu principiile viticulturii biodinamice. „Concret, facem totul ca să nu deranjăm viţa-de-vie. Când Luna e în creştere, spre exemplu, planta este plină de sevă şi nu trebuie făcute lucrări de tăiere sau de întreţinere. Sunt permise doar lucrările în cramă“, explică Florin Mocanu.
Fără teamă de concurenţă
Vinurile bio din Măgureni au muşteriii lor, susţine Florin Mocanu: „În primul rând, eu am un restaurant şi o sală de evenimente în Petroşani, unde îmi desfac produsele. În al doilea rând, s-a format singură o clientelă care îmi caută vinurile direct la sursă, la cramă, sau în magazinele cu produse eco“. Florin Mocanu e hotărât să intre însă mai puternic pe piaţă, pentru că via sa a ajuns la maturitate şi a crescut şi producţia aferentă. De asta participă şi la salonul Vinvest. În ceea ce priveşte concurenţa autohtonă, aceasta e încă mică: „În podgoria Drăgăşani nu mai face nimeni bio, iar în ţară nu sunt mulţi producători de acest gen. Am îneţeles că marile crame au intenţia să-şi diversifice producţia în acest sens, fiindcă e în trend, dar deocamdată nu am de ce mă teme“.
Pensiune şi hrubă de degustare
Planuri de viitor? „O să încerc să accesez un proiect european pentru oenoturism. Undeva, sub deal, am o hrubă veche, pe care vreau să o reabilitez, şi să ridic deasupra ei o pensiune turistică. Dacă nu pot obţine fonduri europene, o să fac totul cu banii mei, dar s-ar putea să dureze mai mult. În orice caz, investiţiile merită, fiindcă zona e deosebită. Aici, la Măgureni, nu am practic vecini. Dealul pe care sunt plantaţiile e între sate, e şi pădure acolo – un loc liniştit, departe de lume, numai bun pentru odihnă şi vin“.
