Sezonul de primăvară al târgurilor autohtone de vin a fost unul foarte stufos. Nu insist asupra ideii de a comasa atâtea evenimente într-un timp relativ scurt, hai să spunem că tot este bine că se întâmplă aşa ceva pe la noi.
Dacă la Goodwine am ajuns mai degraba într-un context general care a permis şi o vizită la acest târg, la Revino pot spune că am participat cu intenţie clară de la început. Lista cramelor participante şi cadrul ceva mai intim în care se desfăşoară târgul cu pricina m-au convins că merită o deplasare către capitală.
Pentru cei care se aşteaptă să fi făcut un tur complet al cramelor participante, am o veste nu tocmai bună: nu m-au interesat toate, am preferat să mă duc acolo unde preferinţele mele au prins deja rădăcini adânci. Asta se întâmplâ când îmbătrâneşti şi se maturizează papilele.
Am început cu o vizită la Winepoint. Aici, m-au interesat albele: o Franciacorta numai bună de clătit papilele, un Pouilly-Fume interesant şi un Chablis de linie excelent, de la Fevre.
Au urmat Crama Bauer şi Prince Stirbey. Nu mai este nici un secret pentru cei care mă cunosc, că iubesc vinurile lui Oliver Bauer, aşa că n-o să insist pe fiecare în parte, deoarece mi-au plăcut toate. Iar Sauvignonasse rămâne o piesă grea pe segmentul lui de preţ.
După aceea, au urmat cei de la Dagon. Aceleaşi vinuri “altfel”, cu personalitate, pentru cei mai “geeky” dintre noi. Remarcata zilei, o Fetească Albă Clar 2016, foarte ciudată şi “atipică” pentru soiul respectiv.
Crama Jelna, unde m-am revăzut cu Darius Pripon, după foarte mulţi ani. Din nou, vinuri care ies din schema previzibilă, o cramă care, dacă îşi continuă linia actuală, va ajunge etalon pentru mine.
La Marcea, am încercat două noutăţi pe gama 413 Reserve: Tămâioasa baricată şi Feteasca Albă tot baricată, ambele 2017. Staţi cu ochii pe ele, alte ciudăţenii care ar putea face senzaţie.
Mă bucur ca au venit şi cei de la Nachbil, că tare mi-era dor de ei. Un Rhein Riesling 2018 excelent, Chardonnay Barrique 2018 bun şi un Syrah 2017, care m-a transportat cu gândul puţin la deja legendarul exemplar din 2008.
La Thesaurus, am trăit să o spun şi pe asta: cel mai bun vin roşu pentru mine a fost un Pinot Amadoc 2017.
Corcova, cu un Sauvignon Blanc şi un rose răcoritoare, de urmărit în această vară.
Şi nu în ultimul rând, Crama Aramic, unde Adalbert Marton se joacă pe stilul meu, cu albe oţelite, mineral-vegetale şi cu un rose fantastic, care provoacă salivaţie şi cere musai o asociere gastronomică.
Despre organizare, numai lucruri de bine. Alina Iancu s-a achitat excelent de sarcini, rezultând ceea ce eu consider a fi cel mai de luat în seamă târg de vinuri din Bucureşti. Deci, felicitări tuturor şi să ne vedem cu bine în 2020!
P.S. Şi multă, foarte multă lume care a vizitat standurile prezente. Ceea ce nu poate decât să mă bucure nespus de mult.
