CrameIMPORTANTVinuri

Valeriu Stoica, proprietar Avincis: “Dacă în urmă cu 15 ani, aveam mintea de acum, cultivam numai Crâmpoșie și Negru de Drăgășani”

Cu Valeriu și Irinel Stoica, proprietarii cramei Avincis, ai putea sta la povești o zi întreagă și ai fi captivat atât de lucrurile aflate despre cramă și vinuri, cât și de talentul de povestitori al acestora. I-am avut invitați în emisiunea Agrointeligența Show de joi, 2 iulie, și chiar dacă o oră de emisiune nu avea cum comprima tot ceea ce înseamnă tradiția cramei din Drăgășani, am aflat multe aspecte interesante despre evoluția acestei moșteniri de familie și vinurile Avincis.

Dialogul, moderat de Vlad Macovei, directorul Agrointeligența, Cristian Grețcu și Silviu Petcu, ne-a dezvăluit pasiunea familiei Stoica pentru vie și vin. Crâmpoșia Selecționată și Negru de Drăgășani, “drapelele Avincis”, cum le numește Valeriu Stoica au fost vedetele degustării, alături de rose-ul Cuvee Alexis, cupaj de Merlot și Cabernet Sauvignon, “trei vinuri care determină un plan” – le-a numit Cristi Grețcu.

Cei doi soți Stoica au vorbit despre necesitatea promovării vinurilor românești și a produselor alimentare locale și au apreciat inițiativa Agrointeligența de a fi singura emisune online care promovează exclusiv produsele locale și producătorii autohtoni: “Ideea este extraordinară. Păcat că nu sunt mai mulți ca dumneavoastră care să facă acest lucru. Produsele românești sunt foarte bune. Dacă vorbim de produse alimentare și de vin, aș putea spune că deliciile pe care le încearcă iubitorii de vin și de mâncare bună sunt poate chiar mai mari atunci când degustă vinuri românești și mănâncă produse românești, inclusiv cele tradiționale.”

e Plecând de la degustarea primului vin – Crâmpoșia Selecționată Avincis, au fost aduse în discuție și alte soiuri românești-fanion din alte regiuni, care trebuie menținute în atenție. Valeriu Stoica a subliniat că “nu e vorba doar de o mândrie locală, doar de un patriotism fără substanță, ci că există bune temeiuri să ne bucurăm de produsele locale.”

“Lăsând la o parte mândria firească pe care o are orice podgorean din Drăgășani, promovarea vinurilor românești este o datorie și o plăcere în același timp“.

Soiurile autohtone prefiloxerice, care s-au mai salvat, de la noi și din alte regiuni, precum Zghihara și Frâncușa, sunt soiuri emblematice pentru regiunile din care provin  și ale carei caracteristici le explrimă“, a completat doamna Irinel Stoica.Nu trebuie să ne surprindă că există ceva comun pentru aceste vinuri, această senzație sprințară, de vin vesel, care îndeamnă la comuniune. (De aici discuția a mers către turismul oenologic și Drumul Vinului din Drăgășani, despre care vom povesti într-un material ulterior.)

Crâmpoșia – de la “țărăncuța” de care vorbea Păstorel Teodoreanu, la Crâmpoșia Selecționată de azi, “o doamnă delicată și elegantă”

În aceeași ordine de idei, Valeriu Stoica a făcut trimitere la o vorbă populară în Drăgășani “Crâmpoșia salvează România”. Dar să vedem și notele de degustare ale vinului de față – o Crâmpoșie Selecționată, din producția 2019.

Cristi Grețcu l-a descris ca un vin proaspăt, crocant, care vine cu nas de tei, măr verde, fân, soc.“Fân cosit”, a subliniat Valeriu Stoica, “este o aromă cu totul specială tipică Crâmpoșiei de aici“. “Gustul astringent e tipic pentru vinurile albe din Drăgășani, iar la postgust, o să sesizați o nuanță minerală foarte plăcută, ușor amăruie care cheamă paharul următor.

Culinar, Cristi Grețcu i-a asociat brânză halloumi prăjită și vișine, care îi continuă gustul astringent, iar Silviu Petcu un pui făcut la temperatură joasă cu roșii, busoic și usturoi nedesfacut, care se desface după coacere și îi imprimă o aromă diferită de cea usturoiului crud. “Îl fac bucățele mici, îl pun în cutii de chibrituri și vi-l aduc”, a glumit el. “Miroase frumos”, a confirmat, tot în glumă, Irinel Stoica de la distanță.

Irinel Stoica a completat:Crâmpoșia merge cu orice, dar foarte bine merge cu pește la grătar, carne de pui la grătar, salate, fructe confiate, brânză de capră.”

Valeriu Stoica a vrut să ne lămurească și cum a evoluat acest soi, plecând de la descrierea pe care i-o atribuia, pe vremuri, Păstorel Teodoreanu, până la Crâmpoșia Selecționată de azi.

Mă gândesc că nu întâmplător, Păstorel a fost îndrăgostit de Crîmpoșie. El zicea așa:„Cercând sticluțe vechi și azi și ieri / Am dat de Crâmpoșie într-o sticluță / Ce-i  Crâmpoșia? E o țărăncuță / Dar care place tare la boieri.” “Ar  fi  de adăugat că, azi, Crâmpoșia nu mai e o țărăncuță cum era vechea Cârlogancă, ci o Crâmpoșie selecționată – rezultatul unei munci de câteva decenii, depuse de cercetătorii de la stațiunea viticolă și vinicolă din Drăgășani. “Au reușit să îndrepte un defect floral pe care vechea Cârlogancă îl avea: staminele erau curbate, iar în momentul polenizării, nu se reușea o producție foarte mare. Prin aceste selecții făcute și din încrucișarea naturală, au reușit să obțină această Crâmpoșie care a învins defectul floral.”

Acum, nu numai că strugurele este foarte puternic și robust, dar calitatea pe care o are mă îndreptățește să cred că nu mai vorbim de vechea „țărăncuță” a lui Păstorel, avem, de data aceasta, o doamnă delicată și elegantă.”

Doama Irinel Stoica a subliniat caracterul vinului: “Este un vin alb rafinat, prin structura, prin elementele oragnoleptice și, mai ales, prin senzația de post gust foarte plăcută între acel ușor amărui lime și puțin grepfruit. Are o structură olfactivă aparte, conferă multă personalitate. De aceea, e un soi mult iubit nu doar de români, dar și în străinătate, la târguri, este pe primul loc printre prefeințele străinilor la vinuri românești albe.”

Pe lângă aceste caracteristici de terroir, Valeriu Stoica a completat că șarmul aparte al Crâmpoșiei Avincis, nuanța definitorie, față de același soi cultivat de alți producători, este “o notă tipic franțuzească, imprimată de oenolog, care a beneficiat de arta vinificației din Burgogne”

Dintr-un soi autohton românesc s-a creat un vin cu o delicatețe ce păstrează toate trăsăturile specifice strugurelui de Crâmpoșie, dar are și o noblețe specifică pe care o dă un anumit tip de vinificație. ” “Ne predispune la povești” a adăugat Cristi Gretcu. (Veți vedea într-un material viitor și povestea frumoasă a soților Stoica, semnificația numelui cramei și alte aspecte ale acestei tradiții.)

S-a vorbit și despre spumantul Avincis,  o premieră în lumea vinului, cupaj de Crâmpoșie cu Pinot Noir, după metoda tradițională. “Noi vinificăm în alb Pinot Noir, vin tradițional pentru șampanie, și în loc de Chardonnay, am pus Crâmpoșie. Trebuie încercat pentru că este provocator.”

Degustarea a mers mai departe cu rose-ul premium Cuvee Alexis, care a venit cu buchet de căpșuni românești, zmeură, cireșe de mai, cărnoase. De asociat ]n special cu fructe de mare, dar merge și singur. “Pentru că, de fapt, spun cei doi soți, atunci când ești cu vinul în pahar, nu ești singur, vinul este un prieten.”

“Vinul e un partener de dialog, e viu, oferă surprize și bucurii pe care nu toți interlocutorii le oferă. Eu, când descopăr că un interlocutor îmi oferă satisfacțiile pe care mi le oferă vinul, înseamnă că mi-am găsit un prieten.”

Întrebați unde se găsesc aceste vinuri, proprietarii cramei au spus că Avincis vinde, în special, în restaurante: gamele Premium și Domnul de Roua sunt dedicate sectorului horeca, dar se găsesc și în magazine specializate și în zonele destinate vinurilor precum cele din anumite magazine Mega Image și gma Vila Dobrușa, pentru retail. Se mai pot cumpăra direct de la cramă, dar și din on line, din mai multe magazine, printre care și Fine Store.

Aceștia au vorbit și de dorința de a crește sourile autohtone mai mult. De exemplu, Crâmpoșia se producea, până nu demult, în doar 10 mii de sticle, ajungând, de anul trecut, la 20 mii, iar speranța este de a o crește în viitor; așa că a fost introdusă o Crâmpoșie și în gama Vila Dobrușa.

Dacă în urmă cu 15 ani, atunci când ne-am apucat de revigorarea tradiției de familie de a produce vin, aveam mintea de acum, plantam numai Crâmpoșie și Negru de Drăgășani“, ne-a mărturisit Valeriu Stoica.

Atunci, spune el, era sedus de Cabernet Sauvignon, Sauvignon Blanc, Merlot, Pinot Noir, Pinot Gris, plantând suprafețe mai extinse cu aceste vițe de vie. Pe măsură ce s-a îndrăgostit mai tare de aceste minuni ale terroir-ului din Drăgășani, a convertit unele dintre vițele de vie internaționale, mărind suprafațele de Crâmpoșie și Negru de Drăgășani.

“Acum, constat că Negru de Drăgășani și Crâmpoșia sunt drapelele Avincis”

Așa s-a trecut și la degustarea ultimul vin Negru de Drăgășani 2016 – “o ediție excepțională”, numită de Valeriu Stoica. “Vine cu aromă cu totul tipică, nu găsești la niciun vin din România această aromă prin pigmentul de condiment pe care îl are, cu totul surprinzător.” Acesta a amintit de gustul porumbelor care se coc târziu, spre decembrie. Totodată, ne-a invitat la o verticală din ani diferiți pentru a vedea diversitatea fiecărui vintage și evoluția acestui vin.

Silviu Petcu ne-a arătat și importanța aerării lui și diferența de gust între un vin desfăcut cu patru ore înainte și unul desfăcut cu o oră înainte. Într-adevăr, necesită aerare, vinurile care sunt cu adevarat bune se dezvoltă în pahar și după câteva ceasuri, își păstrează calitățile inițiale și apar calități noi”, a subliniat proprietarul Cramei Avincis.

Degustarea odată încheiată, încheiem și noi primul material aici dedicat cramei Avincis, însă rămâneți cu noi pentru că, în timpul discuției, au mai fost numeroase momente interesante și spumoase, cum vă spuneam și mai sus, pe care le vom reda în materiale viitoare. Inclusiv povestea de dragoste a soților Stoica :).